Mi se pare incredibil de greu să cer feedback real la lucrarea de licență. Parcă toată lumea îți spune „bine, uite că ai făcut asta și asta," dar nimeni nu se aventurează să-ți zică ce nu merge cu adevărat sau ce e superficial - de teamă să nu te supere, probabil. Am observat că mentorii adesea îți oferă comentarii vagi sau generalizate, iar colegii se limitează la „e ok" fără să intre în esență. Așa că m-am gândit să încerc altceva: am trimis varianta mea pentru un feedback specific la un grup de discuție academic pe WhatsApp, unde știam că oamenii au un pic mai mult curaj și nu țin neapărat să te mângâie pe creștet. Am primit critici unele foarte dure, dar fix cele care m-au ajutat să înțeleg unde scapă argumentația și unde e nevoie de clarificări. Sigur, nu e comod să asculți că ai lucruri de refăcut, dar fără o doză de sinceritate, mi se pare că ne păcălim singuri.

Mai contează mult și modul în care ceri feedback. Dacă îi întrebi pe oameni „poți să-mi spui ce e de îmbunătățit?" e diferit față de „ce parte crezi că sună forțat? Ce referințe ar trebui întărite sau eliminate?" Încerc să fiu cât se poate de precis și să arăt că vreau să aud adevărul, nu doar complimente. Pe de altă parte, învăț constant să nu iau totul personal, pentru că un feedback real are mereu și partea lui constructivă, nu doar partea dură.

Sunt curios ce alte strategii folosiți voi când vreți un feedback sincer? Cum convingeți pe prof să iasă din limitele comentariilor formale? Sau cum filtrează cineva zgomotul de fond ca să ajungă la miez? Parcă e o artă în sine să primești și să ceri feedback adevărat, nu doar politețuri academice.