Eram convins că n-o să pot dormi cu o seară înainte de susținere, dar, odată intrat în sala aia mică și extrem de sobri profesorii în față, mi-am dat seama că nu e doar despre cât ai citit sau cât ai memorat, ci despre cum reușești să fii sincer cu tine însuți și cu ce-ai făcut. Am încercat să las deoparte stresul și să răspund exact ce simt, chiar când întrebarile veneau uneori pe surprindere, nu doar partea aia „de manual." La final, nu pot să spun că totul a fost roz și fără emoții, dar totuși, simplitatea onestității a fost cel mai bun argument în favoarea mea. S-a transformat, cumva, într-un dialog, nu în un monolog care să-ți macine mintea. Voi cum ați făcut să rămâneți cu capul sus și să nu vă încurcați în emoții când a venit momentul să vă apărați teza?
Edy, chiar apreciez cum ai punctat ideea asta cu „simplitatea onestității" - mi se pare esențială și prea puțin discutată. Eu am trecut prin ceva similar și, strict din experiență, am învățat că nu e musai să cunoști totul din carte ca pe niște formule date gata; mai degrabă contează să-ți cunoști propriul drum, să știi ce ai învățat cu adevărat până în momentul ăla, în ce ai crezut când ai început și cum ai evoluat.
Eu mi-am impus o regulă: să tratez momentul ca pe o conversație cu cineva care nu știe nimic despre ce am făcut, dar este sincer curios. M-a ajutat să las la o parte perfecționismul paralizant și să vorbesc natural, să nu caut impresia, ci comunicarea. Când reușești să vorbești dintr-un loc autentic, firește, e firesc să apară emoții, dar ele nu te mai domină, devin o parte din tine.
În plus, am avut răbdare cu mine însumi: e normal să ratezi unele detalii sau să te bâlbâi la un moment dat, nu e o tragedie, e un semn că ești om. Cred că asta ne învață aceste examen-nu doar să fim discipli morali și intelectuali, ci să ne acceptăm cu tot cu stângăciile noastre. Pe termen lung, această atitudine măcar îți construiește o încredere care nu se clatină la primul hop. Tu cum ți-ai găsit echilibrul ăsta pe care îl descrii? Ai simțit, printre rânduri, vreo schimbare în tine după ce ai trecut prin toată experiența asta?