Cum naiba alegi tema aia de disertație care să nu te omoare?
Serios acum, nu știu voi, dar eu mă simt ca la un moment dat când îți alegi tema de disertație: ca și cum ai încerca să tragi la sorți o pedeapsă, nu ceva cu care o să fii mândru timp de 6-12 luni. O să sune dramatic, dar cred că tema asta ar putea fi diferența între a-ți păstra sănătatea mintală și a da colțul pe bune. Mai ales când ai toate cunoștințele la dispoziție, dar nimic nu te pasionează efectiv.
Eu am avut un exemplu clar: am vrut să fac ceva „tare" și „util", știi tu, ceva trendy în domeniu. Am ales o temă cu un subiect care suna bine pe hârtie, despre big data în educație, dar odată pus să sap în literatură și metode, efectiv m-am sufocat. Am pierdut ani de somn încercând să filtrez date, fără să am un fir narativ clar, fără să înțeleg exact unde vreau să ajung. Am sfârșit abrazat, fără chef să mai aud despre „data mining" o vreme.
După ce am trecut prin asta, am început să cred că o temă bună e aia care te atrage măcar un pic, care să nu îți dea impresia că faci ceva doar ca să bifezi. Nu ceva ce au cerut alții să faci sau ce pare „la modă", ci ceva ce simți că-ți pică pe suflet, chiar dacă e mai mic sau mai puțin spectaculos. Și da, asta poate fi și "plictisitor", dar măcar nu te omoară încet.
Ce ziceți voi? Cum a fost cu alegerile voastre? A fost mai mult o ecuație de compromis, inspirație sau instinct? Măcar o lămurire că nu sunt singurul care încă mai ține pumnii temei de disertație să nu-l sugrume…