Nu știu voi cum sunteți, dar eu simt uneori că licența e ca un fel de mazăre pusă pe o scândură subțire: o presiune atât de mică o poate răsturna, iar eu încerc să nu mă prăbușesc. Mă întreb: cum reușiți să vă păstrați calmul, să nu vă pierdeți cu firea când termenele vin cu viteza unui tren de marfă? Mie mi se pare că frustrarea crește pentru că ai sute de idei în cap, dar niciuna nu vrea să se aranjeze la locul ei fără un strop sănătos de răbdare - și pe asta o ai mereu mai puțin decât ai nevoie. Când am început să lucrez la capitole, m-am blocat la un paragraf și, într-un moment de nervozitate, am vrut să șterg tot ce-am scris și să dau totul peste cap. Noroc că un coleg mi-a zis să mă opresc și să iau o pauză. A funcționat. Și mi-am dat seama că de multe ori lucrurile merg prost când încerc să controlez totul, dar poate ar trebui să am încredere că pot reveni cu mintea limpede. Cum vă organizați voi momentele de stres? Aveți vreun ritual care funcționează când licența începe să vă ia ochii? Sau rămâneți în mod sistematic capitala anxietății până la final? E greu, dar parcă am impresia că ăsta e testul final, nu doar pentru a termina o lucrare, ci să-ți descoperi și echilibrul interior. Vă ascult, poate învăț ceva!